Despre copii, zahar, energie si nevoia de activitate fizica

By on 6 august 2014

catalix-1Am vrut de mult timp sa scriu despre copii si nevoia lor de activitate fizica dar din pacate mereu am avut altceva de facut in timpul liber decat sa stau tot la butoane. Cand nu imi omor neuronu la servici prefer sa fac ceva activitate de preferat in aer liber si daca s-ar putea sa absorb oxigen si prin piele.

Ieri insa am vazut pe un grup de discutii un mesaj al unei mamici care solicita opinii legate de gradinita din cartier si care spunea ca nu e de acord cu faptul ca la acea gradinita li se servesc copiilor si produse care contin zahar. Initial m-am mirat si apoi am incercat sa inteleg. Nu stiu daca acel copil avea o problema medicala legata de acest aliment dar am stat sa ma gandesc de ce i-as taia copilului meu la varsta gradinitei zaharul din alimentatie. Imi vin in minte doua motive: 1. ca ingrasa si 2. ca nu e sanatos, gandidu-ma ca s-a referit la zaharul procesat. Banuiesc ca nu scoate copilului din alimentatie si fructele sau mierea care contin si ele zahar. Tind sa cred ca problema e fapt frica parintilor de ingrasare.

Stiu, sunt in comert o gramada de produse frumos ambalate care contin o serie de E -uri nocive in cantitati mai mari sau mai mai mici dar asta nu inseamna ca pana la 5 ani copilul nu va gusta deloc sau doar cu portia din placerea unui ou Kinder sau a unei ciocolate, acadele sau a unei prajituri. Zic pana la 5 ani pentru ca dupa aia vrand nevrand va ajunge la scoala si va scapa din globul parintilor si inevitabil va gusta din fructul oprit – croisantul frumos ambalat de la chioscul din fata scolii sau sucul cu zahar in cantitati uriase. Nu mai zic ca e posibil sa exagereze cu dulciurile comerciale si sucurile acidulate tocmai pentru ca va da de gustul lor. Si atunci organismul lui va fi oare pregatit sa proceseze acea cantitate de zahar care o va primi si va fi de cateva zeci de ori (sa sute?) mai mare decat pana atunci?

Sunt intrebari pe care mi le-am pus si eu cand am avut primul copil. Acum am doi; fata si baiat de 2 si 4 ani. La ambii nu le-am interezis niciodata sa manance dulciuri. Am incercat doar sa ii directionez spre cele care contin mai putine E-uri dar asta nu inseamna ca nu le-au incercat aproape pe toate. Am decis sa ii las sa le guste ca sa stie ce sunt si le-am spus ca unele le fac mai mult rau decat altele. Atata timp cat oferta e variata si au gustat din toate nu mai simt asa de tare nevoia de a manca “ceva dulce” de cate ori merg cu ei in magazin. In schimb am mereu in casa (nu la indemana lor dar primesc la cerere) ciocolata, biscuiti cu crema, alune, arahide si altele gen ursuleti barni sau Kinder Pinguin. Bunica le face si ea la cerere un sortiment bogat de dulciuri de la placinte la clatite si gogosi. Si daca stiu ca le au mereu la indemana si le primesc oricand le cer nu li se va mai parea asa o chestie grozava si nici nu poftesc ori de cate ori vad un alt copil ca mananca. Mai mult, cea mare intelege daca ii spun ca un produs care il vede in magazin sau in mana la alt copil nu ii face bine dar in schimb poate manca alt dulce din cele care le are acasa.

Nu am spus pana acum nimic legat de greutatea celor doi. Dar pot sa va spun ca ambii sunt cu greutatea sub standard, chiar poarta haine destinate copiilor mai mici decat ei (deh, la el nu e S, M, L…). Au, cum se spune la adulti, corp atletic. Si asta nu pentru ca nu manca zahar sau sunt cumva vegetarieni. Ci pentru i-am lasat si chiar incurajat sa faca miscare. Nu, nu i-am dat (inca) la vreun sport de performanta dar am incurajat mereu activitatile in aer liber. Mi-am petrecut mult timp facand asta in fata lor si alaturi de ei. Astfel nu a trebui sa insist sau ii trimit sa faca miscare – ne au pe noi, parintii lor, ca modele.

Va amintiti cand eram mici cum ne jucam afara tot felul de jocuri care presupuneau activitate fizica? Va mintiti de teava si cornete – un fel de CounterStrike al copiilor nostri? Va intrebati atunci de ce acum masura S este ceva mai mare decat un M cumparat acum 10 ani? Nu, nu a intrat la apa 🙂

Avem corpuri construite si antrenate de stramosii nostrii sa caram, sa muncim pamantul sa vanam caprioare sau sa fugim de pradatori. Acum in schimb avem Mall, Hypermarket si carucioare de cumparaturi, Mega Image la fiecare colt de strada, masina si un job bine platit pentru a sta cumintei pe scaun peste 9 ore pe zi, cinci zile pe saptamana. Iar la copii le cumparam Lego si creioane coloate sa se joace cumintei in casa ca deh, doar nu vrem sa ne deranjeze cand ajungem acasa obositi dupa o zi de stat pe scaun. Nu le luam creta cu care sa stea pe vine si sa faca mersul piticului ca sa deseneze sotroane pe asfalt, nu palete si mingie. Bicicleta sau trotineta e folosita mai mult pentru mers pana in parc la pas cu noi, bunicii sau cu bona. Dar nu e suficient! Nu e nici pe jumate din cata miscare faceam noi si nici pe departe de ceea ce poate un corp sanatos. Iar zaharul e combustibil atat pentru efort fizic cat si intelectual. Creierul mai are nevoie de oxigen ca sa functioneze corect. Acel oxigen nu vine cand ne jucam cu masinutele sau papusile in casa. Si copiii, ca si noi, au nevoie de energie si avem nevoie de modalitati de a o consuma. Joaca in parc e o buna activitate atata timp cat nu stam cu gura pe ei sa nu urce acolo sus ca pot sa se raneasca sau sa nu ii lasam sa alerge ca pot sa cada! Si nu doar de 2-3 ori pe saptamana.

Am mai auzit pe la parinti ca nu le dau copiilor dulciuri ca au prea multa energie si “li se urca in cap”. Pai daca nu le dati ocazia sa isi consume energia, ce ati vrea sa faca? Sa stea cuminti la biroul din camera lor si sa construiasca Lego? Mergeti cu ei afara si faceti miscare alaturi de ei. Veti avea de castigat din mai multe puncte de vedere: veti fi un exemplu pentru ei; legatura dintre voi va fi mai puternica si in final veti fi cu totii mai sanatosi. In plus o sa aveti o noapte linistita pentru ca dupa ce au facut multa miscare ziua, noaptea vor dormi “lemn”.

Noi mergem impreuna la inot, ne jucam impreuna cu palete, alergam catelul impreuna si ne jucam prin casa prinsa. I-am lasat sa se catere si sa urce pe cele mai inalte topogane si i-am laudat ori de cate ori au depus efort fizic pentru a realiza ceva. Le-am cumparat preponderent jucarii de exterior si am refuzat sa cumpar masinute cu baterie care merg singure si le conduc copii. Au biciclete, trotinete si mai multe soiuri de masinute si motociclete propulsate de picioare. Si nu va imaginati ca avem prea mult timp liber. Si eu si sotia lucram de la 8 dimineata la 7 seara. Dar am educat bunicii sa nu ii mai tina in puf, sa ii scoata afara la joaca si daca se mai ranesc nu le-am reposat niciodata asta celor care i-au avut in grija. Seara ne jucam impreuna cel putin inca 2-3 ore si daca asfaltul e uscat nu exista seara sa nu mergem cu bicicletele cel putin 3-4 km cu scopul de a plimba catelul pentru a-l mentine sanatos.

catalix-2Si pentru ca ziceam mai devreme ca noi suntem modele pentru ei, noi trebuie sa fim cei care se schimba primii, noi trebuie sa iesim sa facem miscare si ei ne vor urma. Am cumparat ambilor copii bicicleta de la 2 ani si ceva. La 3 ani si jumatate fata deja mergea pe 2 roti cot la cot cu mine. Evident ca a primit o bicicleta mai mare si buna cu care a inceput sa imi ceara sa o duc la concursuri. Dar cine primeste copii de 4 ani la concursuri? Am gasit P-Track Criterium si am inscris-o la cea mai mica grupa de varsta unde a concurat cu alti copii de sub 7 ani. Concursul s-a desfasurat la Palatul Parlamentului si a presupus la grupa lor de varsta o tura de 1,7 km inclusiv urcarea acelui deal unde incepe calea 13 Septembrie. Am avut mai multe emotii eu pentru micuta mea de 4 ani si jumatate decat avea ea inainte de start. Era cea mai mica atat ca varsta dar si fizic se vedea ca e cea mai pricajita de acolo. Si a urcat micuta dealul acela cu bicicleta ei cu roti de 16 si fara schimbatoare fara sa se opreasca. La final a zis ca de ce s-a terminat asa repede si ar mai fi vrut sa faca o tura. A fost intrecuta doar de un baiat de 6 ani si jumatate, vizibil mai mare ca ea. A luat locul II, a urcat pe podium si nu va puteti imagina satisfactia pe care a avut-o.

Ceea ce am vrut sa spun e ca zaharul nu e atat de nociv pentru cei mici daca e administrat controlat si ne asiguram ca au la dispozitie mijloacele si modul de consuma energia furnizata de zahar. Eu personal prefer sa nu le ingradesc complet accesul la dulciuri si am grija sa isi consume energia intr-un mod cat mai placut.

Atentie: Tot ce am scris este doar opinia mea si nu un model de urmat in cresterea copiilor!

 

About Echipa tati.ro

One Comment

  1. Pingback: Miscare zilnica in familie. Idei pentru 60 de minute de activitate fizica

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.